Analiză Politică

Șefia PNL, o dispută Boc – Hava?

Hai să punem puțină logică în ceea ce face PNL.

Președintele interimar al PNL, Raluca Turcan, a obținut această funcție conform următoarelor coordonate: plecarea fostului lider, criteriul meritocratic și nevoia existenței formale a unei conduceri la nivelul organizației. În traducere, s-a creat un vid, cineva trebuia numit și filiala condusă de dumneaei a avut un rezultat bun în alegeri. Contextul este unul în care partidul are nevoie de un gestionar.

Reținem faptul că doamna Turcan a afirmat că nu va intra în cursa pentru președinția deplină a partidului.

Doar trei filiale ale PNL au obținut victorii în alegerile parlamentare din 2016. Sibiu, sub conducerea doamnei deputat Raluca Turcan, care nu va candida la funcția de Președinte deplin al PNL; Alba, sub conducerea domnului Primar Mircea Hava, și Cluj, sub conducerea domnului Primar Emil Boc.

Logic, dacă doamna Turcan nu va candida, atunci disputa pentru președinția partidului ar trebui să fie purtată între ceilalți doi învingători: Mircea Hava și Emil Boc.

edili-emil-boc-mircea-hava

Standard
Analiză Politică

Scor bun, la PNL. Nu vă supărați, dar…

Întrebare: cum a câștigat PSD-ul alegerile?

Răspuns: detașat.

Lăsând gluma la o parte, scorul PNL este la jumătatea scorului obținut de PSD. Cam pe la 20%, plus minus. Este un scor bun, ținând cont că a fost obținut pe nimic. Și când spun că pe nimic, chiar asta spun: 20% pentru nimic. Sper să nu se supere pe mine colegii care au muncit pe brânci în campanie – pentru voi, respect! – pentru că nu despre ei este vorba aici și acum.

Dincolo de munca nebună depusă de activul de partid în campanie, întâmplarea că PNL a obținut acest scor electoral de 20% se datorează unei relații ciudate între doi factori negativi. Două rele, cum s-ar spune: faptul că în campanie PNL a fost mai puțin vizibil și mai mult șters, pe de o parte, și faptul că ieșirile publice – care au fost jenante toate – au fost reduse la număr, pe de altă parte. Să fii șters e mai bine decât să te faci de căcat – cam despre asta-i vorba, scuzați-mi franceza. La asta mă refer când spun că PNL a obținut 20% pe nimic.

Să privim la câțiva factori care ar fi trebuit să livreze voturi. Agățarea de Dacian Cioloș – n-a livrat. Alipirea de Klaus Iohannis – n-a livrat. Ironizarea și copierea sloganului PSD-ului – n-a livrat. Promovarea mesajului USR-ului – cel cu altfel de oameni, care n-au mai făcut politică – n-a livrat, pentru că românii nu e proști cum crede unii de pe la partid. Aparițiile TV n-au livrat. Tentativa de victimizare în speța TVR – Viața Satului – izolarea lui Cioloș – n-a livrat. Poziționările pe programul și agenda din Parlament – n-au livrat, pentru că inconsistență și lașitate în conducerea partidului (conducere, nu leadership). Retragerea imediată din peisaj a lui Vasile Blaga – n-a livrat. Sperietura cu Dragnea Premier – n-a livrat, pentru că Dragnea nu vrea să fie Premier (decât dacă prin autopropunere ar urmări să-l suspende pe Klaus Iohannis – ceea ce nu cred că este cazul). În fine, nici măcar schimbarea de look a Alinei Gorghiu – blondină cu ochelari nerdie – n-a livrat, pentru că hipsterii e și ei români, iar românii nu e fraieri. Ca să nu mai spun despre cum s-a înnoit PNL-ul, și ce tocană va să iasă din asta. Timpul ne va demonstra.

Acum că am privit și recapitulat, să vedem: ce avem noi aicea?

Păi avem așa: zero cercetare, zero strategie, zero teme făcute, zero proactivitate, zero identitate, zero imagine publică. Și mai avem foarte mult urechism, foarte multă așa-zisă “cunoaștere” bazată pe informații de proastă calitate, mult amatorism și multe, multe mituri care circulă la nivel intern și care, iată, s-au risipit. Noi n-am existat pentru Cioloș. Cioloș s-a promovat pe sine, s-a preocupat numai de sine. A vrut să fie providențial, dar n-a fost să fie. Poate data viitoare. A nu se înțelege că îl cert pe Cioloș sau ceva, pentru că nu o fac.

Acum, cine crede că demisia Alinei va schimba ceva în bine se înșeală amarnic. Demisia trebuie să vină, însă ea nu trebuie să se confunde cu schimbarea profundă de care are nevoie acest partid. Băi tată, o s-o recunosc eu public pentru voi: avem de învățat de la PSD. Trebuie să profesionalizăm partidul, perfecționându-ne pe noi și aducând aproape oameni de calitate – nu somități inventate, cum e Câțu! Câțu care poate crede că a scrie broșuri despre economie, distribuite de ISP, e tot una cu a înțelege economia ori cu a scrie tratate de economie. În fine. Noi trebuie să facem departamentele alea scrise pe hârtie să funcționeze. Economic, juridic și așa mai departe. Și nu vă mai împiedicați de toți înfumurații.

Opriți-vă puțin din emoție și judecați. Am ajuns atât de rău încât acceptăm să spunem public că noi vrem să importăm oameni de calitate în PNL pentru că noi, PNL-iștii, nu am fi oameni demni și bine pregătiți – iar ăștia pe care-i curtăm, după ce că ori sunt niște neica nimeni, ori sunt senili și gârboviți, ne mai și lasă în aer! Unde – mai jos de atât – mai avem cum să cădem? Unde ne-au dus Alina și Atanasiu și Bușoi și Orban cel Imaculat, în goana lor disperată de a-l promova pe Lucian Isar (soțul doamnei) ca alternativă valabilă la Mugur Isărescu? Bă, sincer îmi este rușine că spun asta, dar mai rușine mi-e să tac: voi ați văzut că în toate interviurile cu Leon Dănăilă apărea și Cristi Bușoi? Și ați văzut cum se uita Bușoi la Leon cel onest, dar semi-senilizat, când o lua el pe ulei așa și zicea că el rezolvă toate problemele sănătății din România pentru că el a scris nu știu ce tratat de medicină? Se uita Bușoi cu o privire gen control-freak, cum se uită proxeneții la “marfa” pe care-o expun clientelei potențiale! Să-mi fie cu iertare, domnule Dănăilă – dar așa a fost! Uitați-vă și dvs. cum se uita Bușoi, la naiba!

Uite: nu-i că mă iau de Bușoi pentru că pare el mai cumva așa sau că am ceva cu el. Am putea să spunem multe și despre Excelența Sa, Groparul de la Sectorul 1, dl. deputat Mihai Voicu. Și l-aș parafraza pe dl. Lucian Duță, mai precis reacția sa la plecarea lui Voicu la diaspora: – Șobolanule…

Și putem continua cu “reacția Partidului” față de oamenii care vor să dăruiască PNL-ului timp, resursă și loialitate – cum, atunci când vrei să miști ceva sau să pui niște baze sănătoase, fie ești respins ori marginalizat, fie trebuie să o faci acceptând ca vreun parvenit să ia tot creditul pentru meritele tale. Da Lume, există și oameni buni în PNL, dar ei – deși încearcă – nu pot să răsară din cauzele precizate. Ce să-i faci. Ai ce să-i faci? Ai.

Deși aș putea să continui foarte mult cu analiza scorului, a partidului și a ce mai doriți dumneavoastră, am să mă opresc aici, pentru moment. Am scris aceste rânduri știind bine că, în actualul PNL, șansele ca acest text să-mi facă rău mie sunt mai mari decât șansele ca el să îndrepte ceva în Partid. Dar, cu toate astea, spun ceea ce cred deoarece știu că valorile liberale, în care cred și pe care – spre deosebire de toți urechiștii din partid – le mai și înțeleg, sunt mai presus de orice conducere vremelnică a acestui partid.

Și pentru că am ajuns în punctul în care dacă tac mă simt vinovat.

Standard
Analiză Politică

Certitudini la finalul campaniei electorale

Prima certitudine: campania pentru alegerile parlamentare a fost, cu desăvârșire, cea mai anostă campanie electorală din acest secol, în România.

A doua certitudine: PSD este singurul partid care a prezentat un program de guvernare inteligibil, mizând pe ideea de proiect pentru România.

A treia certitudine: PNL nu s-a remarcat prin conținutul unui program de guvernare, ci prin acuze la adresa PSD, mizând pe ideea de om providențial pentru România.

A patra certitudine: PNL și USR pornesc de la premisa că numai generarea de emoție poate scoate oamenii la vot – ceea ce, spun ei, i-ar avantaja; însă validitatea acestei premise poate fi serios pusă la îndoială, iar campania – fiind practic inexistentă – nu produce nici euforie, nici indignare.

A cincea certitudine: Dacian Cioloș a dat senzația unui om duplicitar. Această abordare a Premierului, în contextul în care românii sunt, de regulă, suspicioși, în mod sigur nu va avea ca rezultat înghesuirea acestora la cozi, pentru a-i acorda votul. Iar cei care vor depăși bariera psihologică a suspiciunii se vor lovi de o alta: cum votez cu Cioloș? Este el același cu PNL? Să fie cu USR? În fine, în toată tocănița asta, Cioloș a spus: și cu PNL, și cu USR. Deci gulaș.

vot-2016

Concluzii:

PSD a fost consecvent, constant și inteligibil. PNL, USR și Dacian Cioloș au fost ezitanți și confuzi. Un fel de mecanism de tipul “separați, dar împreună” care nu este apt să aducă voturi.

PSD mizează pe ideea de proiect pentru România – în relație cu ideea de proiect de țară. PNL alege cartea omului providențial, care momentan pare cam răsuflată.

USR rămâne o necunoscută cu limite oarecum rezonabile, ce are mare nevoie ca prezența la vot să fie relativ redusă.

Standard