Uncategorized

Ce-i cu Ghiță

the-mob-rule-of-democracyDincolo de:

  1. serialul dezvăluirilor lui Sebastian Ghiță, acompaniat de Victor Ponta
  2. fantoma conceptuală numită binom (care-i de fapt polinom, dar na; fantome)
  3. aspectul că brusc răul nu mai are chipul lui Traian Băsescu, ci chipurile lui Kovesi și Coldea
  4. instituirea unei stări de pace socială, prin măsurile adoptate de noul Guvern
  5. alinierea de poziții între foștii dușmani de moarte – Băsescu, Ponta și Ghiță
  6. faptul că Antena3 și RomâniaTV sunt practic sincronizate
  7. faptul că moderatorii de talk-show emit pretenția ca instituțiile statului să funcționeze după un program dictat prin televizor
  8. constantele mediatice “incendiar”, “alarmant”, “exclusiv” și “ultimă oră”:

Ce se mai vede? Se mai vede că PSD, câștigător detașat al alegerilor, se comportă de parcă este încă în campanie. PSD este într-o campanie mediatică și socială menită să legitimeze ceva – și anume: altceva decât câștigarea alegerilor și formarea majorității (atribute pe care deja le deține). Deci se vede. Colosul încă nu e prea mare ca să mai poată fi observat.

Și ce se mai știe? Se mai știe că a plouat cu dosare făcute profesionist – deci nu prefabricate, din moment ce Ghiță e anchetat inclusiv pentru că a condus fără permis (ceea ce exclude marele rău – deci și pe Kovesi, și pe Coldea – deoarece DNA/SRI nu se ocupă cu infracțiuni privind regimul circulației pe drumurile publice). Și se mai știe că e groasă tare pentru mulți, din moment ce Ghiță practic a donat 13 milioane de euro statului român – doar  pentru a face pe fugarul oropsit.

Deci ce se știe: se știe clar că azi lupta nu mai este pe resurse, ci pe viață și pe moarte (instituțional vorbind); două sisteme care nu mai încap în aceeași cochilie și care, în mod asumat, tind să se anihileze reciproc.

Și ce încă nu se înțelege? Nu se înțelege că PSD joacă all-inn, deși nu la vedere. Că PSD va genera suspans și diversiune prin “omisiuni nevinovate”, care ulterior să fie confirmate și să reconfirme măreția, puterea și atotpriceperea acestei organizații. Și nu se înțelege că așa vom ajunge să avem o încredere oarbă în PSD, atât de oarbă încât să intrăm într-o stare de negare, ușor vegetativă. Așa încât dacă într-o zi va trece o amnisite fulger, să fim tentați să credem că totul e doar o interpretare alarmantă a opoziției și că în câteva zile totul se va clarifica – pentru că, nu? Vine șeful ăl mare la tribună și ne spune el care-i de fapt mersul.

Deci dacă se și vede și se și știe, nu se înțelege decât dacă nu se vrea.

Standard