Analiză Politică

Evitarea Modificării Codului Penal. Soluția tehnică.

Singura cale de a împiedica concret, efectiv și la timp modificarea Codului Penal este abrogarea Ordonanței de Urgență modificatoare printr-o altă Ordonanță de Urgență, de către Guvern, înainte ca Ordonanța de Urgență modificatoare să intre în vigoare (adică înainte de expirarea celor 10 zile).
În această ecuație cu caracter iminent, CSM, CCR, ÎCCJ, DNA și DIICOT nu contează. Da, le iubim, dar acum nu este momentul să vorbim despre ele pentru că n-au a face cu rezolvarea problemei.
Soluția este de ordin tehnic și arată în felul următor:


Ordonanţa de urgenţă nr. __/2017 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Articol Unic. – Articolul I al Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală se abrogă.


Condiții de efectivitate:

  1. acest text să fie însușit de Guvern sub formă de Ordonanță de Urgență
  2. acest text să fie publicat în Monitorul Oficial al României înainte de împlinirea termenului de 10 zile care a început să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial a Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală
  3. acest text să intre în vigoare instant

 

atât e de făcut.

Standard
Analiză Politică

Dilema Liberalului Român

Dragi copii, eu sunt Mircea iar acesta este scenariul unui film horror pentru voi, publicul țintă și pentru viețile voastre, netrăite și neirosite încă. Este primul scenariu de film din clasa lui.

8

Dilema liberalului român este dacă el poate sau nu să impună și să respecte în partid același set de exigențe pe care îl solicită competitorilor politici. Cam greu de procesat povestea asta, nu-i chiar de Ion Creangă, dar nu vă alarmați. Detaliez.

Astăzi, liberalul român nu face la el acasă ceea ce le pretinde altora să facă în casele lor, ceea ce-l face pe liberal să-și dezvolte două personalități. Contradictorii. Ceea ce este câh și vă rog să n-o faceți, pentru că ori ajungeți să umpleți azilurile, ori – dacă nu vă leagă, ajungeți în PNL.

Liberalul se bazează strict pe tupeu, dar dacă-l veți lua fie mai tare, fie la bani mai mărunți veți vedea că bâjbâie.

Ca orice om, liberalul român are o casă. Adulții îi spun Partid, o să vedeți. Dar fiind că în casa liberalului valorile nu sunt temelii, ci anexe, el utilizează un dublu standard ori de câte ori discută despre integritate, corectitudine, meritocrație sau ce mai știți voi că face bine. Asta iar nu-i bine și vă rog să n-o faceți. E ca și cum la ședința cu părinții te-ai lăuda că ești un tată bun și iubitor, dar în realitate îți bați soția și copilul și îi obligi să doarmă în cocină sau în coteț.

Cine face așa ceva se numește nerușinat. Nu liberal, nu politician, nici măcar animal. Nerușinat. Pentru că voi copiii, în inocența voastră, știți că a perverti valorile este mai rău decât a nu le avea (cum ar veni, decât să-ți iei un animăluț de companie doar ca să-l chinui, mai bine nu ți-l mai iei deloc), vă vine ușor să sesizați și să înțelegeți aceste lucruri, și prin urmare să distingeți conștient între un om cinstit și un om nerușinat.

Orice ați face, să vă păstrați vederea și să deschideți ochii. Veți vedea și recunoaște liberalul român prin faptul că, intelectual și din punct de vedere al valorilor, este fie orb, fie în curs de orbire. Liberalul are convingeri care pentru el sunt mai importante decât realitatea, ceea ce îl face să ignore fapte și lucruri care pentru voi sunt adevărate și chiar evidente. Și când liberalul dă cu capul de zid, el nu își revine, ci perseverează: înjură zidul, acuză zidarul sau țipă la proprietar.

Liberalul român nu e în stare de mai nimic, însă pretinde că le poate face pe toate – nu contează că trebuie să mai știe și cum, și mai crede că nici nu are cum să greșească pe parcurs. Liberalul român s-a retardat într-atât de adânc încât crede că propria-i nepricepere într-un domeniu în care pretinde autoritate sau funcție va fi suplinită de “mâna invizibilă”. Iar când mâinii liberalului i se pun uneori cătușe, și el este confruntat cu propria-i neputință, ce credeți că face: el acuză. Pentru că liberalul a ajuns un autist care poate doar să emită idei, nu să le și recepționeze; un radio vechi și stricat, sau moară sau căruță sau capac de cazan sau de roată de mașină, cam asta-i cu liberalul azi.

Când deveniți voi adolescenți și sunteți voi rebeli, atâta vă rog: să nu cumva să confundați rebeliunea și libertatea cu liberalismul românesc. Veți vedea că liberalul român începe gradual să devină obedient, să dea totul pentru nimic, necondiționat și în absența reciprocității. Și din ființele bune care erați o să vă treziți fără prieteni, fără părinți și fără cineva care să vă înțeleagă. Sau măcar să vă asculte sincer. Cei mai mulți dintre cei care veți alege liberalismul românesc o să ajungeți, în final, să vă considerați victime. Asistați social, la fel ca cei pe care i-ați detestat fără să vă puneți întrebările alea grele, pe care le-ați tot evitat: cum scot oamenii din sărăcie? cum îi educ? cum le creez instrumente pentru a-și câștiga singuri existența? Veți ajunge ceea ce astăzi numiți victimele PSD-ului, votanții captivi și săraci pe care-i disprețuiți. Iar atunci, când nu veți ști de ce vă urîți din tot sufletul și veți miza pe mâna invizibilă, tot naivi o să fiți.

Bau!

Standard
Analiză Politică

Șefia PNL, o dispută Boc – Hava?

Hai să punem puțină logică în ceea ce face PNL.

Președintele interimar al PNL, Raluca Turcan, a obținut această funcție conform următoarelor coordonate: plecarea fostului lider, criteriul meritocratic și nevoia existenței formale a unei conduceri la nivelul organizației. În traducere, s-a creat un vid, cineva trebuia numit și filiala condusă de dumneaei a avut un rezultat bun în alegeri. Contextul este unul în care partidul are nevoie de un gestionar.

Reținem faptul că doamna Turcan a afirmat că nu va intra în cursa pentru președinția deplină a partidului.

Doar trei filiale ale PNL au obținut victorii în alegerile parlamentare din 2016. Sibiu, sub conducerea doamnei deputat Raluca Turcan, care nu va candida la funcția de Președinte deplin al PNL; Alba, sub conducerea domnului Primar Mircea Hava, și Cluj, sub conducerea domnului Primar Emil Boc.

Logic, dacă doamna Turcan nu va candida, atunci disputa pentru președinția partidului ar trebui să fie purtată între ceilalți doi învingători: Mircea Hava și Emil Boc.

edili-emil-boc-mircea-hava

Standard
Analiză Politică

PNL între Leadership și Gestiune

Atât în interiorul partidului, cât și în spațiul public se discută despre următorul lider al Partidului Național Liberal. Într-adevăr, există o nevoie acută de leadership în PNL, nevoie care a fost sesizată și de media, și de activul de partid, și de bazinul electoral, dar și de alți actori sociali și chiar politici. Da, competiția politică ne spune că n-avem lideri.

Să privim puțin lucrurile în context. Vasile Blaga a fost un conducător eficient, dar nu a fost un lider. Este o afirmație adevărată și echilibrată, care nu trebuie să supere pe nimeni. Blaga nu a condus pentru că era un om care inspira alți oameni, ci pentru că avea o reputație puternică care genera frică și obediență. În schimb, Alina Gorghiu va rămâne în istorie ca un accident nefericit. Ea n-a fost nici măcar Vasile Blaga, adoptând practic un stil de conducere bazat pe cumetrie, înțelegeri mărunte de salon și duplicitate. Inspirație zero, abilități organizatorice, decizionale și de comunicare zero. Mulți dintre conducătorii organizațiilor locale nici n-au băgat în seamă directivele sale lipsite de substanță.

În antiteză cu tandemul Blaga – Gorghiu reprezentat prin atributele de mai sus, conducerea PNL a căutat să se reorienteze cumva. Bine, încă nu este clar dacă cineva chiar a crezut în Cioloș sau dacă establishmentul a căutat un individ, cu nume și prenume, pe care să-l blameze și eventual sacrifice pentru catastrofa din alegeri. În fine, cumva s-a născut trendul reorientării sau presupusei reorientări către Dacian Cioloș, nimeni altul decât Mesia. Cioloș trebuia (imperativ, da?) să vină și să facă lucrurile să se întâmple. Timpul a arătat că Dacian Cioloș n-a vrut să preia blamul generat de ineficiența conducerii liberale, motiv pentru care astăzi PNL n-are ce face decât a se uita atent înspre sine.

Discernământul colectiv al PNL este viciat de teamă și uzură. PNL este în comă, funcționarea sa fiind bazată pe automatisme și cel mult pe reflexe. Rutină și cam atât. În PNL există o teamă care se manifestă prin tăcere și negare, care este dublată de uzură. Pe mulți i-au obosit sentimentul că nu au în spatele cui să se încoloneze și faptul că cei care au condus partidul până acum au luat multe decizii vădit contra-intuitive, proaste și dăunătoare exclusiv din dorința de a mistifica, de a-și conserva statutul și de a putea spune că ei sunt “altfel”. Deoarece conducerea PNL s-a ocupat cu nimicuri ori cel mult cu mărunțișuri, militanții s-au demotivat iar alegătorii s-au scârbit. Atenție – acestea nu sunt consecințe ale procesului de fuziune, ci stări de fapt! În fine, o consecință importantă a comportamentului conducerii a fost aceea că, la nivel personal, membrul PNL n-a putut explica vreunui cunoscut de ce să voteze cu PNL fără să simtă că ceea ce spune este nerealist și chiar sinistru.

Revenind la căutările partidului, putem spune că în starea în care se află azi, PNL se confruntă cu o incapacitate de a căuta lideri, în sensul de “persoană aptă să mobilizeze un grup în vederea atingerii unui obiectiv”. Mai degrabă s-ar părea că PNL caută un capac de pus peste o oală. Dincolo de grupări, tabere și individualități, PNL a pierdut sensul noțiunii de Leadership, motiv pentru care în prezent este condamnat să aleagă în loc de lideri, gestionari. Pentru că trebuie să recunoaștem: în noul și marele PNL se pune semnul egalității între leadership și gestiune, iar astăzi suportăm costul incapacității de a face această distincție.

De aceea râde Băsescu, de aceea Tăriceanu își permite să invite parlamentarii PNL să se alăture ALDE, de aceea Dragnea apare ca un etalon în materie de bună pregătire politică și chiar tehnică, de aceea Președintele Iohannis – de la care avem atâtea așteptări, nu? – afirmă deschis că problemele PNL-ului nu îl preocupă. Și da, tot de aceea Dacian Cioloș, cu toate pozele lui pe afișele noastre, s-a dezis discret de noi.

Aici suntem azi: plângem că n-avem lideri, dar numim la vârf gestionari. Faptul că nu ne convine nici nu ne mai deranjează, pentru că ne-am obișnuit așa.

Standard
Analiză Politică

Scor bun, la PNL. Nu vă supărați, dar…

Întrebare: cum a câștigat PSD-ul alegerile?

Răspuns: detașat.

Lăsând gluma la o parte, scorul PNL este la jumătatea scorului obținut de PSD. Cam pe la 20%, plus minus. Este un scor bun, ținând cont că a fost obținut pe nimic. Și când spun că pe nimic, chiar asta spun: 20% pentru nimic. Sper să nu se supere pe mine colegii care au muncit pe brânci în campanie – pentru voi, respect! – pentru că nu despre ei este vorba aici și acum.

Dincolo de munca nebună depusă de activul de partid în campanie, întâmplarea că PNL a obținut acest scor electoral de 20% se datorează unei relații ciudate între doi factori negativi. Două rele, cum s-ar spune: faptul că în campanie PNL a fost mai puțin vizibil și mai mult șters, pe de o parte, și faptul că ieșirile publice – care au fost jenante toate – au fost reduse la număr, pe de altă parte. Să fii șters e mai bine decât să te faci de căcat – cam despre asta-i vorba, scuzați-mi franceza. La asta mă refer când spun că PNL a obținut 20% pe nimic.

Să privim la câțiva factori care ar fi trebuit să livreze voturi. Agățarea de Dacian Cioloș – n-a livrat. Alipirea de Klaus Iohannis – n-a livrat. Ironizarea și copierea sloganului PSD-ului – n-a livrat. Promovarea mesajului USR-ului – cel cu altfel de oameni, care n-au mai făcut politică – n-a livrat, pentru că românii nu e proști cum crede unii de pe la partid. Aparițiile TV n-au livrat. Tentativa de victimizare în speța TVR – Viața Satului – izolarea lui Cioloș – n-a livrat. Poziționările pe programul și agenda din Parlament – n-au livrat, pentru că inconsistență și lașitate în conducerea partidului (conducere, nu leadership). Retragerea imediată din peisaj a lui Vasile Blaga – n-a livrat. Sperietura cu Dragnea Premier – n-a livrat, pentru că Dragnea nu vrea să fie Premier (decât dacă prin autopropunere ar urmări să-l suspende pe Klaus Iohannis – ceea ce nu cred că este cazul). În fine, nici măcar schimbarea de look a Alinei Gorghiu – blondină cu ochelari nerdie – n-a livrat, pentru că hipsterii e și ei români, iar românii nu e fraieri. Ca să nu mai spun despre cum s-a înnoit PNL-ul, și ce tocană va să iasă din asta. Timpul ne va demonstra.

Acum că am privit și recapitulat, să vedem: ce avem noi aicea?

Păi avem așa: zero cercetare, zero strategie, zero teme făcute, zero proactivitate, zero identitate, zero imagine publică. Și mai avem foarte mult urechism, foarte multă așa-zisă “cunoaștere” bazată pe informații de proastă calitate, mult amatorism și multe, multe mituri care circulă la nivel intern și care, iată, s-au risipit. Noi n-am existat pentru Cioloș. Cioloș s-a promovat pe sine, s-a preocupat numai de sine. A vrut să fie providențial, dar n-a fost să fie. Poate data viitoare. A nu se înțelege că îl cert pe Cioloș sau ceva, pentru că nu o fac.

Acum, cine crede că demisia Alinei va schimba ceva în bine se înșeală amarnic. Demisia trebuie să vină, însă ea nu trebuie să se confunde cu schimbarea profundă de care are nevoie acest partid. Băi tată, o s-o recunosc eu public pentru voi: avem de învățat de la PSD. Trebuie să profesionalizăm partidul, perfecționându-ne pe noi și aducând aproape oameni de calitate – nu somități inventate, cum e Câțu! Câțu care poate crede că a scrie broșuri despre economie, distribuite de ISP, e tot una cu a înțelege economia ori cu a scrie tratate de economie. În fine. Noi trebuie să facem departamentele alea scrise pe hârtie să funcționeze. Economic, juridic și așa mai departe. Și nu vă mai împiedicați de toți înfumurații.

Opriți-vă puțin din emoție și judecați. Am ajuns atât de rău încât acceptăm să spunem public că noi vrem să importăm oameni de calitate în PNL pentru că noi, PNL-iștii, nu am fi oameni demni și bine pregătiți – iar ăștia pe care-i curtăm, după ce că ori sunt niște neica nimeni, ori sunt senili și gârboviți, ne mai și lasă în aer! Unde – mai jos de atât – mai avem cum să cădem? Unde ne-au dus Alina și Atanasiu și Bușoi și Orban cel Imaculat, în goana lor disperată de a-l promova pe Lucian Isar (soțul doamnei) ca alternativă valabilă la Mugur Isărescu? Bă, sincer îmi este rușine că spun asta, dar mai rușine mi-e să tac: voi ați văzut că în toate interviurile cu Leon Dănăilă apărea și Cristi Bușoi? Și ați văzut cum se uita Bușoi la Leon cel onest, dar semi-senilizat, când o lua el pe ulei așa și zicea că el rezolvă toate problemele sănătății din România pentru că el a scris nu știu ce tratat de medicină? Se uita Bușoi cu o privire gen control-freak, cum se uită proxeneții la “marfa” pe care-o expun clientelei potențiale! Să-mi fie cu iertare, domnule Dănăilă – dar așa a fost! Uitați-vă și dvs. cum se uita Bușoi, la naiba!

Uite: nu-i că mă iau de Bușoi pentru că pare el mai cumva așa sau că am ceva cu el. Am putea să spunem multe și despre Excelența Sa, Groparul de la Sectorul 1, dl. deputat Mihai Voicu. Și l-aș parafraza pe dl. Lucian Duță, mai precis reacția sa la plecarea lui Voicu la diaspora: – Șobolanule…

Și putem continua cu “reacția Partidului” față de oamenii care vor să dăruiască PNL-ului timp, resursă și loialitate – cum, atunci când vrei să miști ceva sau să pui niște baze sănătoase, fie ești respins ori marginalizat, fie trebuie să o faci acceptând ca vreun parvenit să ia tot creditul pentru meritele tale. Da Lume, există și oameni buni în PNL, dar ei – deși încearcă – nu pot să răsară din cauzele precizate. Ce să-i faci. Ai ce să-i faci? Ai.

Deși aș putea să continui foarte mult cu analiza scorului, a partidului și a ce mai doriți dumneavoastră, am să mă opresc aici, pentru moment. Am scris aceste rânduri știind bine că, în actualul PNL, șansele ca acest text să-mi facă rău mie sunt mai mari decât șansele ca el să îndrepte ceva în Partid. Dar, cu toate astea, spun ceea ce cred deoarece știu că valorile liberale, în care cred și pe care – spre deosebire de toți urechiștii din partid – le mai și înțeleg, sunt mai presus de orice conducere vremelnică a acestui partid.

Și pentru că am ajuns în punctul în care dacă tac mă simt vinovat.

Standard
Analiză Politică

Certitudini la finalul campaniei electorale

Prima certitudine: campania pentru alegerile parlamentare a fost, cu desăvârșire, cea mai anostă campanie electorală din acest secol, în România.

A doua certitudine: PSD este singurul partid care a prezentat un program de guvernare inteligibil, mizând pe ideea de proiect pentru România.

A treia certitudine: PNL nu s-a remarcat prin conținutul unui program de guvernare, ci prin acuze la adresa PSD, mizând pe ideea de om providențial pentru România.

A patra certitudine: PNL și USR pornesc de la premisa că numai generarea de emoție poate scoate oamenii la vot – ceea ce, spun ei, i-ar avantaja; însă validitatea acestei premise poate fi serios pusă la îndoială, iar campania – fiind practic inexistentă – nu produce nici euforie, nici indignare.

A cincea certitudine: Dacian Cioloș a dat senzația unui om duplicitar. Această abordare a Premierului, în contextul în care românii sunt, de regulă, suspicioși, în mod sigur nu va avea ca rezultat înghesuirea acestora la cozi, pentru a-i acorda votul. Iar cei care vor depăși bariera psihologică a suspiciunii se vor lovi de o alta: cum votez cu Cioloș? Este el același cu PNL? Să fie cu USR? În fine, în toată tocănița asta, Cioloș a spus: și cu PNL, și cu USR. Deci gulaș.

vot-2016

Concluzii:

PSD a fost consecvent, constant și inteligibil. PNL, USR și Dacian Cioloș au fost ezitanți și confuzi. Un fel de mecanism de tipul “separați, dar împreună” care nu este apt să aducă voturi.

PSD mizează pe ideea de proiect pentru România – în relație cu ideea de proiect de țară. PNL alege cartea omului providențial, care momentan pare cam răsuflată.

USR rămâne o necunoscută cu limite oarecum rezonabile, ce are mare nevoie ca prezența la vot să fie relativ redusă.

Standard