Analiză Politică

Dilema Liberalului Român

Dragi copii, eu sunt Mircea iar acesta este scenariul unui film horror pentru voi, publicul țintă și pentru viețile voastre, netrăite și neirosite încă. Este primul scenariu de film din clasa lui.

8

Dilema liberalului român este dacă el poate sau nu să impună și să respecte în partid același set de exigențe pe care îl solicită competitorilor politici. Cam greu de procesat povestea asta, nu-i chiar de Ion Creangă, dar nu vă alarmați. Detaliez.

Astăzi, liberalul român nu face la el acasă ceea ce le pretinde altora să facă în casele lor, ceea ce-l face pe liberal să-și dezvolte două personalități. Contradictorii. Ceea ce este câh și vă rog să n-o faceți, pentru că ori ajungeți să umpleți azilurile, ori – dacă nu vă leagă, ajungeți în PNL.

Liberalul se bazează strict pe tupeu, dar dacă-l veți lua fie mai tare, fie la bani mai mărunți veți vedea că bâjbâie.

Ca orice om, liberalul român are o casă. Adulții îi spun Partid, o să vedeți. Dar fiind că în casa liberalului valorile nu sunt temelii, ci anexe, el utilizează un dublu standard ori de câte ori discută despre integritate, corectitudine, meritocrație sau ce mai știți voi că face bine. Asta iar nu-i bine și vă rog să n-o faceți. E ca și cum la ședința cu părinții te-ai lăuda că ești un tată bun și iubitor, dar în realitate îți bați soția și copilul și îi obligi să doarmă în cocină sau în coteț.

Cine face așa ceva se numește nerușinat. Nu liberal, nu politician, nici măcar animal. Nerușinat. Pentru că voi copiii, în inocența voastră, știți că a perverti valorile este mai rău decât a nu le avea (cum ar veni, decât să-ți iei un animăluț de companie doar ca să-l chinui, mai bine nu ți-l mai iei deloc), vă vine ușor să sesizați și să înțelegeți aceste lucruri, și prin urmare să distingeți conștient între un om cinstit și un om nerușinat.

Orice ați face, să vă păstrați vederea și să deschideți ochii. Veți vedea și recunoaște liberalul român prin faptul că, intelectual și din punct de vedere al valorilor, este fie orb, fie în curs de orbire. Liberalul are convingeri care pentru el sunt mai importante decât realitatea, ceea ce îl face să ignore fapte și lucruri care pentru voi sunt adevărate și chiar evidente. Și când liberalul dă cu capul de zid, el nu își revine, ci perseverează: înjură zidul, acuză zidarul sau țipă la proprietar.

Liberalul român nu e în stare de mai nimic, însă pretinde că le poate face pe toate – nu contează că trebuie să mai știe și cum, și mai crede că nici nu are cum să greșească pe parcurs. Liberalul român s-a retardat într-atât de adânc încât crede că propria-i nepricepere într-un domeniu în care pretinde autoritate sau funcție va fi suplinită de “mâna invizibilă”. Iar când mâinii liberalului i se pun uneori cătușe, și el este confruntat cu propria-i neputință, ce credeți că face: el acuză. Pentru că liberalul a ajuns un autist care poate doar să emită idei, nu să le și recepționeze; un radio vechi și stricat, sau moară sau căruță sau capac de cazan sau de roată de mașină, cam asta-i cu liberalul azi.

Când deveniți voi adolescenți și sunteți voi rebeli, atâta vă rog: să nu cumva să confundați rebeliunea și libertatea cu liberalismul românesc. Veți vedea că liberalul român începe gradual să devină obedient, să dea totul pentru nimic, necondiționat și în absența reciprocității. Și din ființele bune care erați o să vă treziți fără prieteni, fără părinți și fără cineva care să vă înțeleagă. Sau măcar să vă asculte sincer. Cei mai mulți dintre cei care veți alege liberalismul românesc o să ajungeți, în final, să vă considerați victime. Asistați social, la fel ca cei pe care i-ați detestat fără să vă puneți întrebările alea grele, pe care le-ați tot evitat: cum scot oamenii din sărăcie? cum îi educ? cum le creez instrumente pentru a-și câștiga singuri existența? Veți ajunge ceea ce astăzi numiți victimele PSD-ului, votanții captivi și săraci pe care-i disprețuiți. Iar atunci, când nu veți ști de ce vă urîți din tot sufletul și veți miza pe mâna invizibilă, tot naivi o să fiți.

Bau!

Standard