Analiză Politică

Evitarea Modificării Codului Penal. Soluția tehnică.

Singura cale de a împiedica concret, efectiv și la timp modificarea Codului Penal este abrogarea Ordonanței de Urgență modificatoare printr-o altă Ordonanță de Urgență, de către Guvern, înainte ca Ordonanța de Urgență modificatoare să intre în vigoare (adică înainte de expirarea celor 10 zile).
În această ecuație cu caracter iminent, CSM, CCR, ÎCCJ, DNA și DIICOT nu contează. Da, le iubim, dar acum nu este momentul să vorbim despre ele pentru că n-au a face cu rezolvarea problemei.
Soluția este de ordin tehnic și arată în felul următor:


Ordonanţa de urgenţă nr. __/2017 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Articol Unic. – Articolul I al Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală se abrogă.


Condiții de efectivitate:

  1. acest text să fie însușit de Guvern sub formă de Ordonanță de Urgență
  2. acest text să fie publicat în Monitorul Oficial al României înainte de împlinirea termenului de 10 zile care a început să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial a Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală
  3. acest text să intre în vigoare instant

 

atât e de făcut.

Standard
Analiză Politică

Certitudini la finalul campaniei electorale

Prima certitudine: campania pentru alegerile parlamentare a fost, cu desăvârșire, cea mai anostă campanie electorală din acest secol, în România.

A doua certitudine: PSD este singurul partid care a prezentat un program de guvernare inteligibil, mizând pe ideea de proiect pentru România.

A treia certitudine: PNL nu s-a remarcat prin conținutul unui program de guvernare, ci prin acuze la adresa PSD, mizând pe ideea de om providențial pentru România.

A patra certitudine: PNL și USR pornesc de la premisa că numai generarea de emoție poate scoate oamenii la vot – ceea ce, spun ei, i-ar avantaja; însă validitatea acestei premise poate fi serios pusă la îndoială, iar campania – fiind practic inexistentă – nu produce nici euforie, nici indignare.

A cincea certitudine: Dacian Cioloș a dat senzația unui om duplicitar. Această abordare a Premierului, în contextul în care românii sunt, de regulă, suspicioși, în mod sigur nu va avea ca rezultat înghesuirea acestora la cozi, pentru a-i acorda votul. Iar cei care vor depăși bariera psihologică a suspiciunii se vor lovi de o alta: cum votez cu Cioloș? Este el același cu PNL? Să fie cu USR? În fine, în toată tocănița asta, Cioloș a spus: și cu PNL, și cu USR. Deci gulaș.

vot-2016

Concluzii:

PSD a fost consecvent, constant și inteligibil. PNL, USR și Dacian Cioloș au fost ezitanți și confuzi. Un fel de mecanism de tipul “separați, dar împreună” care nu este apt să aducă voturi.

PSD mizează pe ideea de proiect pentru România – în relație cu ideea de proiect de țară. PNL alege cartea omului providențial, care momentan pare cam răsuflată.

USR rămâne o necunoscută cu limite oarecum rezonabile, ce are mare nevoie ca prezența la vot să fie relativ redusă.

Standard